Pentru Heraclit, totul este "într-un flux", după cum spune aforismul "Panta rei", ce-i este atribuit: Totul curge, nimic nu rămâne neschimbat.

           De asemenea a devenit cunoscut pentru că a afirmat: "Nici un om nu poate să intre în apa aceluia şi râu de două ori, deoarece nici râul şi nici omul nu mai sunt la fel."            Această afirmaţie exemplifică punctul culminant al credinţei materialiste.                        Materia lucrurilor se transformă tot timpul şi singurul lucru constant este forma, care poate fi exprimată în limbajul atemporal al formulelor matematice.

           Punctul de vedere al lui Heraclit, prin care explicarea schimbării ar trebui să fie baza ori cărei teorii naturale se opunea foarte puternic lui Parmenide, care considera că schimbarea este o iluzie şi cătotul este static.

           Unica sa scriere care s-a păstrat, căreia posteritatea i-a dat titlul de Periphyseos (Despre natură), nu este o lucrare sistematică, ci mai degrabă un jurnal în care autorul şi-a consemnat, sub formă de maxime, concluziile asupra unor probleme-cheie ale filozofiei. Interpretarea celor 130 de fragmente rămâne şi astăzi subiect de dispută.

           Totul în univers şi societate se supune unei ordini necesare, desemnate de Heraclit cu numele logos. Gândirea lui Heraclit a avut în antichitate o puternică influenţă asupra stoicilor; a exercitat o constantă fascinaţie pentru Hegel, Marx, Engels şi Lenin.

           Referitor la limbajul lui Heraclit, Socrate i-ar fi spus lui Euripide: "Partea pe care am înţeles-o e minunată şi îndrăznescsă cred că e la fel şi cea pe care n-am înţeles-o; dar este nevoie de un cufundător din Delos spre a înţelegetotul" (DiogeneLaerţiu, II, 22)