Empedocle (c. 490 - 430 î.Hr.) a fost filosof grec presocratic. Reprezentant al unei familii de frunte din Acragas (o colonie grecească din Sicilia, azi Agrigento), Empedocle participă la răsturnarea regimului oligarhic din cetatea natală şi, refuzând apoi să sprijine inaugurarea unui nou regima utoritar, prefer să cutreiere întreaga Sicilie ca retor şi medic.

                 Din creaţia lui s-au păstrat fragmentar două poeme filosofice: Periphyseos (Despre natură) şi Katharmoi  (Purificări). Primul este consacrat evoluţiei materiei, de la formele ei elementare, la alcătuirea universului şi la apariţia fiinţelor vii. Al doilea, influenţat de gândirea pitagoreică, are ca temă sufletul uman. Asemenea filosofilor naturalişti ionieni sau a lui Parmenide, Empedocle consideră că universul reprezintă doar formele pe care le ia physis (substanţa primordială) în transformările ei.