Zenon din Eleea (c. 490 - 430 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, din sudul Italiei, şi membru al şcolii filozofice a eleaţilor, întemeiată de Parmenides. Numit de Aristotel fondatorul dialecticii, el este cel mai bine cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor) sale. Se cunosc 40 de aporii ale sale.

 

          Se cunosc puţine date despre viaţa lui Zenon. Prima sursă de informaţii biografice despre el, ajunsă la noi, a fost scrisă la aproape un secol de la moartea sa; este vorba despre dialogul Parmenide scris de Platon. În acest dialog, Platon descrie o vizită făcută de Zenon şi Parmenide la Atena, pe când Parmenide avea în jur de 65 de ani, Zenon se apropia de 40, iar Socrate era foarte tânăr. Dacă presupunem că Socrate avea în jur de 20 de ani, şi considerând că s-a născut în anul 470 î.Hr. rezultă o dată aproximativă a naşteriiluiZenonînanul 490 î.Hr.